Astăzi este a cincizecea zi după Înviere când s-a întregit Revelația Divină (sau descoperirea Dumnezeiască) către oameni. Astăzi s-a predicat de către oameni, prima dată pe pământ, despre Sfânta Treime. Duhul Sfânt, a treia Față a lui Dumnezeu, a venit din cer.
Astăzi Duhul Sfânt unifică oamenii, neamurile, prin Biserică ce și-a luat numaidecât misiunea în cel mai serios mod cu putință.Toate neamurile care erau în Ierusalim, astăzi aud cuvântul lui Dumnezeu fiecare în limba lor și toți se mirau și se minunau! Oare de ce se mirau și se minunau? Să ne aducem aminte că la început era o singură limbă între oameni și
se înțelegeau toți. Aceasta a fost până la turnul Babel. Această zidire din
Babilon voia să fie o legitimă apărare a oamenilor împotriva lui Dumnezeu, care
pentru fărădelegile lor îi pedepsise cu potopul. Această apărare a fost
pedepsită cu înmulțirea și neînțelegerea limbilor. Până în ziua de azi se aude și
se simte ecoul acestei pedepse. Orice neînțelegere și confuzie se numește
babilonie și presupune a se înțelege că din lume lipsește Dumnezeu
sau a fost izgonit!
Dar
astăzi, în ziua Cincizecimii, ziua Pogorârii Sfântului Duh, pedeapsa din
Babilon încetează. Toate
neamurile pământului adunate în Ierusalim – Scriptura pomenește de 16 la număr –
astăzi se unifică într-o singură înțelegere prin puterea și lucrarea Sfântului
duh, dată Sfinților Apostoli, dată de azi, primei Biserici!
Astăzi
toate neamurile aud fiecare în limba lor, despre singurul lucru care mai poate
uni laolaltă: despre existența unei Societăți desăvârșite, aceea a Sfintei
Treimi. Deci
marea societate umană a neamurilor este îndemnată să fie reflexia pământească a
acestei Societăți cerești, care este
singura soluție a ieșirii neamurilor din Babilonie!
Ziua
Pogorârii Sfântului Duh mai în seamnă și ieșirea omului din omenesc și frică și
trecerea lui la dumnezeiasca seninătate. Apostolii care erau ascunși de frica
iudeilor, deși erau încredințați de marea realitate a Învierii, deși au
văzut și chiar au făcut lucruri mai presus de firea omenescă, încă mai plăteau tribut
acestei firi pur omenești și tremurau din toate fibrele neputinței omenești.
Duhul
Sfânt prin pogorârea Sa, a șters frica din firea lor.
Putere
de sus și limbă de foc s-a dat omului și omul ia foc și lumină divină.
De acum
apostolii nu mai grăiau dintr-ale lor, ci din și prin cunoștința Sfântului Duh!
Dumnezeiasca
prezență strămută omul în fericirea după care de altfel umblă și fuge toată
viața, aceea a certitudinii existenței si prezenței lui Dumnezeu în lume! Astfel,
de acum nu mai este putere pe lume, de care omul să se teamă și în același
timp, același om nu mai este el însuși o primejdie pentru nimeni.
Numai
așa se poate explica minunea că 12 oameni simpli, dar convinși până în străfundurile
lor, de evidența divină, au biruit imperiul roman, stârnind o revoluție fără
arme, cum nu s-a mai văzut nici până atunci și nici de atunci. Au cutreierat și
străbătut toată lumea, înfruntând toate primejdiile vremii și ale locurilor,
câștigând suflete pentru Dumnezeu și Rai, nu numai prin cuvânt ci până și cu
prețul vieții lor. Și-au dat viața ca un ultim și cel mai puternic gest de
biruință a spiritului asupra materialității lumii acesteia.
Iată
ce destin are și poate avea un om îmbrăcat în Duhul Sfânt și ce poate face o
limbă de foc a Divinei prezențe!
Unde
mai sunt astăzi limbile de foc? Aceasta nu este o întrebare ci o propunere, o
rugăminte, o rugăciune pentru Pogorârea Duhului Sfânt în sufletele noastre și
implicit în lume!
Din cuvintele pr. Arsenie Boca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu