Potrivit
tradiției noastre bisericeşti fiecare dintre noi primim la naștere un înger
păzitor. Asta nu înseamnă cu putem aproxima numărul sfinților îngeri după
numărul oamenilor căci, Domnul poate hărăzi unui înger să păzească nu doar o
persoană, ci o cetate întreagă. Astăzi, când trăim într-o mediu
hiper-tehnologizat, când omul a făcut salt din stratosferă depășind viteza
sunetului, iar cercetările iscoditoare ale omenirii răscolesc praful din cosmos,
fel și fel de preziceri ne bombardează cu știri apocaliptice, iar spațiul
informatic şi cibernetic a transformat lumea într-un fel de Turn Babel. Sisteme de GPS, firme renumite de pază și protecție, sisteme de alarmă
și supraveghere ultraperformante, structuri de securitate excepționale,
detectoare de minciuni, gânduri și câte și mai câte năzdrăvănii omenești: în
aceste condiții, oare mai avem nevoie de îngeri păzitori? Mai au ce face ei în
viața noastră? Ce să mai păzească!? Oare, ce zic îngerii? Oamenii nu ne mai
recunosc și nu ne mai consideră păzitorii lor. Ne-au înlocuit!
Pare a fi o
realitate tristă a contemporaneității, dar, oricât de mult ar încerca omul
să-și construiască „surogate îngerești” nu vor reuși. Cereștile
şi netrupeștile Puteri au primit poruncă de Creatorul lor și al nostru să nu se
depărteze de la noi. Prin păcate, prin ignoranță noi îi izgonim și-i
îndepărtăm. Cum ar spune vorba străveche: îi dăm afară pe ușă și ei ne intră pe
fereastră. Ce prietenie poate fi mai adevărată decât aceasta? Veritabilă dovadă
de fidelitate și statornicie! De am putea să fim și noi ca îngerii, dacă am
avea și noi măcar un dram din aceasta în relațiile interpersonale pe care le
derulăm zilnic! De-am ști noi de câte ori îngerii ne-au ferit din calea
pierzării ... ?
Cu toate că avem la îndemână atâția „vestitori” sau ,, ştirişti,, care ne agasează cu
fel și fel de informaţii (sau știri), îngerii sunt adevărații vestitorii ai voinței dumnezeiești
către noi, ajutându-ne totodată să împlinim porunca divină. Oricât de multe
sisteme de pază și protecție am inventa, tot Domnul Dumnezeu păzește cetatea, casa,
mașina și proprietatea căci „îngerilor Săi va porunci pentru tine să te
păzească în toate căile tale” ( Ps. 90, 11) și „De n-ar zidi Domnul
casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în
zadar ar priveghea cel ce o păzeşte” (Ps. 126, 1). Nu înseamnă că negăm
foloasele gadget-urilor și nici nu tăgăduim progresul tehnic, atât timp
cât ele sunt folosite pentru binele omenirii. Problema este în altă parte: să
le folosim ca pe daruri ale lui Dumnezeu și să nu uităm că acolo unde este
credință neșovăielnică, acolo este binecuvântarea lui Dumnezeu și nimic din
cele de pe pământ nu pot înlocui relația noastră cu Dumnezeu.
Ferecându-ne
casa, am fi mai în siguranță dacă am rosti și o rugăciune; unii își
achiziționează mașini din ce în ce mai puternice și sigure, zic ei, dar mai
sigură ar fi călătoria dacă, la plecare ar rosti o rugăciune în care ar chema
pe îngerul păzitor care să-i ocrotească în toate căile și drumurile lor. Alții
cheltuiesc sume exorbitante pe agenți de pază, dar uită că cei mai fideli și
puternici „bodyguarzi” sunt îngerii Domnului, pe care, din păcate, nu
prea îi mai invocăm în rugăciunile noastre, deși prin puterea lui Dumnezeu ei
pot săvârși înfricoșătoare minuni în viața noastră.
Să ne amintim din paginile
dumnezeieștii Scripturi de cei trei tineri zvârliți de Nabucodonosor în cuptorul
de foc. Cine i-a scos nevătămați din gheara focului? Îngerii lui Dumnezeu!
(Daniel cap.3, 24-29). Regele Darius, cel care l-a urmat la tron pe regele
Nabucodonosor, l-a aruncat pe Daniel în groapa cu lei, unde a rămas toată
noaptea; dis-de-dimineaţă după ce-l strigă, Daniel îi răspunde: „Dumnezeu a
trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un
rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui...” (Daniel 6,22). Tot
un înger la ocrotit pe tânărul Tobie în călătoria sa plină de primejdii și
încercări( Tobie 5,4). Exemplele pot continua, fără a exagera și fără a omite
un lucru esențial: îngerii nu-l pot înlocui pe Dumnezeu. Ei sunt trimișii lui
Dumnezeu.
Prietenia cu Sfinții Îngeri ne aduce în sufletele și în viața noastră
binecuvântarea Tatălui Ceresc. Dacă vom cultiva cât mai intens această prietenie
neuitând că îngerii sunt fideli și ne vor însoți până-n clipa înfricoșătoarei
Judecăți, „ atunci Domnul va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi
din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”
( Marcu 13, 27).
Avem atât de multe de învățat de la Sfinții Îngeri: să-L
lăudăm neîncetat pe Dumnezeu și să ne avem unii pe alții la inimă, frați întru
Domnul, să fim supuși și ascultători precum îngerii față de
Dumnezeu, Creatorul. Sfinții îngeri nu bârfesc, nu blamează, nu prigonesc, nu
înjură, nu sunt avari, egoiști, posesivi, invidioși, nu se mânie, ci se lasă
purtați de iubire și ne îndeamnă să procedăm și noi așa căci „cel ce nu iubește
n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8).
