FLORI ȘI FLORII

   Ne apropiem ușor, ușor de săptămâna Floriilor. Cu dor de Înviere, ne străduim să ne eliberăm de toate poverile vremelnice, pentru a putea trăi împreună cu Domnul zilele care vor urma.
   Lazăr este mort, Domnul se îndreaptă spre Betania, pentru a aduce alinare durerii care i-a copleşit pe cei care l-au îngropat. Mai sunt câteva zile şi ne vom bucura împreună cu Marta și Maria de învierea fratelui lor, apoi vom merge la Ierusalim, să fim împreună cu Hristos la începutul Pătimirilor.
   Nu ne cere ramuri verzi, ci se bucură de „ramurile virtuţilor”: să ne vadă mai buni, mai răbdători, mai milostivi, mai îndurători faţă de aproapele. Iar toate acestea nu le putem fără El. Cu rugăciunea numelui Său nădăjduim să trăim cât mai mult în prezenţa Lui, iar Duhul Sfânt să ne cureţe inimile de viclenii, de răutăţi, de necredință...

Floriile

Iată zile-ncălzitoare

După aspre vijelii!

Vin Floriile cu soare

Și soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare

Scoate iarba pe câmpii,

Vin Floriile cu soare

Și soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbatoare,

Ceru-i plin de ciocârlii.

Vin Floriile cu soare

Și soarele cu Florii.

Pacat, zău, de cine moare

Și ferice de cei vii!

Vin Floriile cu soare

Și soarele cu Florii.

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?

Vreau sa-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?

Viața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, și golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia țărână în pumn

si mi-o presară pe cap în loc de apă și vin.

Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inimă...