PREMIERI ÎN CULTURA ROMÂNEASCĂ DATORATE CLERICILOR ȘI BISERICII ORTODOXE

Ø    Prima instituție de cultură și școală românească – atestată înainte de anul 1000 d.Hr.  a fost  mănăstirea cu „călugări greci” (ortodocși) din Cenad, în zona Aradului;

Ø    Prima formă de învățământ de carte la români – au fost școlile de citeți (anagnoști), formă reliefată documentar încă din 1359;

Ø    Cel dintâi sistem de învățământ de durată la români – învățământul prin predică, în biserică, baza documentară fiind o Scrisoare sinodală din 1359 a Patriarhiei Constantinopolului prin care, printre altele, se vorbea de datoria mitropolitului Iachint de Vicina de a pregăti preoții ca buni predicatori;

Ø    Prima școală românească – cea de la Șcheii Brașovului, atestată încă de la 1495;

Ø    Prima formă de cultură superioară școlară – a fost Academia Domnească a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cu profesori clerici ca Grigore Țamblac, Iosif mitropolitul Moldovei, ș.a.;

Ø    Primul artist român cunoscut – este călugărul Gavriil, care scrie Evanghelia de la Neamțu (1429) pentru doamna Marina, soția lui Alexandru cel Bun, păstrată astăzi la o bibliotecă (Bodleiană la Oxford), lucrare împodobită cu miniaturi, frontispicii excepționale și cu un scris îngrijit de o mare valoare artistică;

Ø    Prima mențiune a contactului culturii românești cu filosofia – ne-o face pictura murală exterioară de la mănăstirile din nordul Moldovei unde apar Pitagora, Socrate, Platon și Aristotel;

Ø    Prima carte și primul tipograf din istoria literaturii române – Liturghierul tipărit de Macarie în 1508, la Târgoviște;

Ø    Primele texte religioase traduse în românește – textele rotacizante din Maramureș în sec. XV, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețiană, etc.;

Ø    Primul pamfletar politic – Gavriil Protul, care în lucrarea „Viața Patriarhului Nifon”, folosește acest gen literar pentru  a-i denigra pe dușmanii lui Neagoe Basarab (1512-1521). Este numit de unii critici literari (George Ivașcu) ca fiind „întâiul strămoș al lui Arghezi”.

Ø    Primul nostru scriitor de circulație internațională tipărit și în străinătate – Filotei monahul, primul autor muntean de texte și muzică bisericească ce s-au bucurat de o largă răspândire în Moldova, Serbia, Bulgaria, Rusia, chiar Veneția (1536);

Ø    Primele pagini de proză artistică – datorate mitropolitului Varlaam (1632-1653), în Carte românească de învățătură;

Ø    Întâiul nostru poet – mitropolitul Dosoftei (1671 – 1674, 1675 – 1686) cu a sa Psaltire în versuri;

Ø    Primul mare orator bisericesc – mitropolitul Antim Ivireanul (1708 – 1716), numit de Nicolae Iorga „meșter al tuturor artelor”.

Ø    Prima teorie despre limbă – o găsim în prefața (Predoslovia) la Noul Testament de la Bălgrad (1648) scrisă de mitropolitul Simion Ștefan și anume „teoria circulației cuvintelor”;

Ø    Prima Istorie Universală în românește – scrisă de călugărul Mihail Moxa (sau Moxalie), în anul 1620, la mănăstirea Bistrița din Oltenia;

Ø    Prima lucrare (piesă) de drept românesc – întâmpinarea în 12 puncte pe care mitropolitul Antim Ivireanu o face către domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), în 1712, apărându-se de unele învinuiri aduse;

Ø    Primul catalog de bibliotecă – provine de la Antim Ivireanul pentru biblioteca mănăstirii Tuturor Sfinților din București, astăzi mănăstirea Antim. Tot acest mitropolit a introdus inovația sigiliului imprimat pe hârtia hrisoavelor sale, a stabilit primele reguli de împrumutat cărți. De asemenea i se mai atribuie și primele încercări de arhivistică științifică (descriere, clasare, inventariere) a documentelor;

Ø    Cea dintâi schiță topografică (prima cartografiere) din Țara Românească – a fost întocmită de Antim Ivireanul, în anul 1696, privitoare la moșia Negovani, a mănăstirii Snagov;

Ø    Primul profesor de filosofie în școala românească – a fost arhimandritul Eufrosin Poteca, profesor la școala Sfântul Sava;

Ø    Prima universitate ortodoxă – a fost întemeiată de mitropolitul Petru Movilă (1633 – 1646), la Kiev. La început a fost constituit ca un colegiu în 1631, mai apoi  devenit Academie (la începutul secolului XVIII) unde se studiau gramatica, dialectica, retorica, aritmetica, geometria, astronomia, muzica, filosofia, teologia, etc. la cele înalte și mai exigente cote.

Ø    Cea dintâi instituție de învățământ superior din România – Academia Domnească a lui Vasile Lupu (1634 – 1653), de la biserica Trei Ierarhi din Iași;

Ø    Primul desen anatomic medieval – a fost făcut de monahul Teodosie de la mănăstirea Neamțu, în xilogravură pentru cartea lui Nicodim Aghioritul „Pentru păzirea celor cinci simțiri” (1826) și reprezintă două inimi. Desenul este considerat o premieră în medicina românească.

Caracterele dominante ale contribuției clericilor la cultura veche românească au fost printre altele:

Ø    Calitatea lor de a fi sau de a se simți români;

Ø     S-au raportat la probleme concrete de viață ale epocilor în care au trăit și au păstorit;

Ø    Au militat pentru o cultură unitară, pentru afirmare unității de limbă, de neam și de credință;

Ø    Principiile care au stat la baza activității lor au fost de natură creștină și în spiritul toleranței, al omeniei, al dreptății, al egalității;