Dincolo de
splendida sărbătoare a Floriilor, intrăm de astăzi în Săptămâna Mare,
pregătindu-ne de Paști. Și dacă nu ne-am găsit până acum puterea să ne curățim
sufletele și gândurile, mai avem încă o șansă, încă un timp, încă un răgaz.
Ne trăim viața grăbit și, câteodată, absenți.
Urgențele (așa cum poate ne place să le numim) se așează tot mai adesea
înaintea lucrurilor cu adevărat importante. Săptămânile trec fără să degustăm
ordinea zilelor, fără să apreciem la maxim valoarea fiecărei zile, poate a
fiecărui ceas (latinii poate ar spune valoarea fiecărei clipe…) iar dincolo de
ceasul repezit al dimineții se îmbulzesc și ne cotropesc treburile,
neliniștile, căutările, soluțiile, întrebările. Întotdeauna alături de noi stă cineva
mai însemnat, către care ne îndreptăm, poate (sau sigur) conștiincioși, poate (sau
sigur) îndrăgostiți poate (sau
sigur) grijulii, întreaga atenție.
Iar seara (poate sau sigur) ni se întâmplă din ce în
ce mai des să adormim înainte să avem timp să ne gândim măcar o secundă la ceea
ce ni s-a întâmplat sau am simțit peste zi.
Cine mai are vreme să se întoarcă spre sine însuși ca
să caute miracolele in propria-i inimă? Cine nu uită niciodată să își spună
rugăciunea înainte să alunece în vis spre o altă lume sau spre o altă
realitate? Cine mai are îndrăzneala exercițiului de a-și primeni gândul? Cine
reușește să se îndrepte spre sărbătoarea Învierii cu demnitatea postului ținut
cu seriozitate, smerenie, dragoste și credință? Cine dorește ușurarea păcatelor
prin Spovedanie și părtășia cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie?
Răspunsurile
noastre pot fi (sau sunt) rușinate și (sau)
nedemne sau dimpotrivă, pot fi
curajoase, izvorâte din credința cea vie și lucrătoare pentru care
Dumnezeu mai ține lumea.
Începe, însă, cea mai tristă, cea mai profundă, cea
mai lungă săptămână a credinței dar poate și cea mai frumoasă. Cu ce gânduri să
începem și să străbatem Săptâmana Mare? Poate (sau sigur) am avea nevoie de un
sfat. De o încurajare. De o ultimă șansă. Numai și numai pentru mântuirea
noastră.
În întâmpinarea nevoilor noastre de acest fel, vine
rânduiala slujbelor care se săvârșesc în biserici în această perioadă prin care
creștinul este părtaș la clipele, la ceasurile, la cele din urmă zile ale
Domnului înainte de Sfânta și dureroasa Sa pătimire, pentru ca același creștin
să fie părtaș la miracolul Vieții! Al Învierii Domnului! Al reînvierii sale din
moartea păcatului care este garanția nemuririi și a vieții veșnice în împărăția
lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu