ACEASTA ESTE ZIUA PE CARE A FĂCUT-O DOMNUL, SĂ NE BUCURĂM ȘI SĂ NE VESELIM ÎNTRU EA !” (Ps 67, 1-3).

     "Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere".
     Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple și în noi.
     Ca să ajungem la înălțarea la cer trebuie mai întâi să ne înălțăm peste lumea aceasta, să ne înălțăm peste păcatele noastre, să  nu mai admitem în viața noastră nici un fel de lucru rău si atunci înălțați fiind peste păcate, înălțându-ne prin virtuți, putem ajunge și la înălțarea împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos.
    Învierea Sa, al cărei imn - Troparul Paștilor - este cel mai triumfal pe care l-a cântat și l-a auzit vreodată neamul omenesc, creează în noi, creștinii, o stare sufletească ce nu se poate compara cu nici una din cele prin care trec oamenii. Această stare este efectul unei ușurări, al unei bucurii, al unei încrederi și al unei nădejdi, pe care n-o poate produce în om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emoție din cele ce pot încerca sufletul uman.
     Învierea lui Hristos a rupt valul care acoperea omului misterul existenței post-mortem, a deschis vieții omenești o privire spre zarea veșniciei, a luat morții rolul și caracterul de sfârșit tragic și dureros. Viața nu este o scânteie efemeră și enigmatică în haos; este o existență de durată cu destin spiritual în eternitatea în care se integrează cu preț de suflet și cu rost dumnezeiesc.
     Suferința și biruința, durerea și bucuria, Crucea și  Învierea își corespund și se completează, ca două fețe paralele si echivalente ale faptului creștin.
     Bucuria pascală, pe care omenirea o evocă intens și solemn de aproape două milenii, este bucuria și nădejdea noastră cea mai mare, nu doar timp de patruzeci de zile, până la maiestuoasa Înălțare a Domnului ci este bucuria de fiecare zi și fiecare ceas al vieții noastre de creștini.
     Cu fiecare cântare pascală  și cu fiecare salut pascal "Hristos a Inviat!", adeverim, mărturisim și trăim marele Lui Cuvânt dumnezeiesc: "În lume necazuri veți avea, dar indrăzniți, Eu am biruit lumea!" (Ioan 16,33).
     În aceasta biruință credem si izbândim, cântând imnul triumfului creștin: HRISTOS A INVIAT DIN MORȚI CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE !
     Fiind întrebat odată părintele  Arsenie Boca: Ce înseamnă ,,Hristos a înviat!"? sfinția sa a dat un răspuns care se poate constitui într-un îndrumar autentic pentru viața fiecăruia:

"Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr Dumnezeu există!Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr există cereasca lume  ca o lume reală şi fără de moarte!
Hristos a înviat! înseamnă: viaţa e mai tare ca moartea!
Hristos a înviat! înseamnă: toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!
Hristos a înviat! înseamnă: toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate!

Hristos a înviat! înseamnă că viaţa aceasta are un sens şi lumea o explicaţie!

Hristos a înviat! -  prin urmare nu se termină totul cu mormântul!

     Spiritul uman nu poate muri. El s-a retras doar în sine, lăsând lumea din afară în stăpânirea altor puteri. Poate că aceasta constituie o tactică a spiritului pentru ca răul să ajungă la ultimele lui consecinţe şi astfel îndreptarea omului să fie radicală şi liber voită, îndreptare care poate conduce la mântuire!