ÎNNOIRE ŞI CONTINUITATE - HRAMUL BISERICII ORTODOXE DIN SÂNMARTIN

 

“Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!”

Din peisajul localităţilor judeţului Arad face parte şi satul Sânmartin, odinioară comună, cu un rol aparte şi o însemnătate deosebită mai ales în rândul populaţiei de etnie germană din România. Această localitate este situată la 25 de kilometri de municipiul Arad şi se poate ajunge pe drumul judeţean DJ 709 B Arad – Curtici - Sânmartin şi din punct de vedere administrativ face parte din comuna Macea.

Toponimia Sânmartinului are origini străvechi şi se pare că se datorează unui sfânt celebrat mai ales în Biserica Romano-Catolică, SFÂNTUL MARTIN DE TOURS, episcop al vechii cetăţi din vestul Franţei, TOURS, care a trăit în perioada 315-397. De aceea în unele documente mai vechi satul Sânmartin mai este amintit sub denumirea de SZENTMARTON, sau SANKTMARTIN, sau SÂNMARTON. De altfel în întreg Ardealulul există multe localităţi cu această denumire în judeţele Cluj, Mureş, Harghita, Bihor.

După 1990 populaţia germană a emigrat în masă şi astfel satul a fost repopulat cu români veniţi din diferite părti ale ţării, Bistriţa, Moldova, Maramureş etc., care cu timpul şi-au edificat un locaş de cult ortodox sub vrednica păstorire a preotului Dehelean Gheorghe, actualmente la Lipova şi cu râvna deosebită a credincioşilor din tânăra parohie Sânmartin care pană nu demult (1993) a fost doar filie la parohia Macea. Biserica a fost târnosită în 1997 de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu al Aradului împreună cu un ales sobor de preoţi. Din momentul târnosirii lăcaşului de cult se poate vorbi despre actul oficial de naştere al parohiei ortodoxe române Sânmartin din judeţul Arad, deoarece până atunci slujbele se oficiau într-o casă unde a fost amenajată o capelă.

Hramul Bisericii Ortodoxe din Sânmartin este Pogorârea Sfântului Duh, ca o mulţumire către Dumnezeu cel unic în fiinţă dar întreit în persoană, care a rânduit ca şi credincioşii de pe aceste locuri să aibă propriul locaş de închinare.

Anul acesta hramul a fost prăznuit într-un cadru mai aparte dându-se importanţa cuvenită acestei sărbători. Şapte preoţi din diferite localităţi ( pr. Morar Gheorghe - Macea, pr. Ilie Nădăban - Curtici, pr. Marian Han - Şofronea, pr. prof. Pompiliu Gavra - Sânpaul, pr. prof. dr. Călin Dragoş - Olari, pr. Dan Moldovan - Peregul Mare, pr. Radu Bocşa - Şeitin) au răspuns invitaţiei preotului paroh  Prună Cristian, de a sluji împreună Vecernia plecării genunchilor, rugându-se împreună cu mulţimea credincioşilor care au fost de faţă (şi aceştia venind din mai multe părţi). A fost un moment de aleasă trăire duhovnicească dat fiind şi cuprinsul deosebit al celor şapte rugăciuni care s-au citit de către fiecare preot în parte care împreună cu credincioşii şi-au plecat genunchii în semn de umilinţă, smerenie dar şi de mulţumire către Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra noastră. Cântarea la strană a fost  susţinută de un inimos grup de patru tineri, trei studenţi la Facultatea de Teologie Arad şi un elev la Seminarul Teologic Ortodox Liceal Arad, cu menţiunea că trei dintre aceştia sunt fiii duhovniceşti ai parohiei Sânmartin.

Preotul Gheorghe Morar, de la parohia Macea, a pus la sufletele celor prezenţi un emoţionant cuvânt de învăţătură în care a reliefat importanţa hramului pentru comunitatea ortodoxă din Sânmartin şi a reafirmat valorile care stau la baza creştinismului: credinţa, nădejdea şi dragostea. Părintele a mai vorbit şi despre unicitatea, sfinţenia, sobornicitatea (universalitatea) şi originea apostolică a Bisericii Creştine subliniind faptul că creştinismul românesc este de origine direct-apostolică prin activitatea misionară a Sfântului Apostol Andrei în părţile Dobrogei.

Identitatea noastră creştină, patriotismul românilor şi moştenirea  culturală au fost alte aspecte care au reieşit din cuvântarea părintelui Morar fiecare creştin fiind îndemnat astfel să ţină cu dragoste, mândrie şi credinţă predaniile strămoşeşti şi totodată să le asigure continuitatea de-a lungul vremurilor.

Manifestările dedicate hramului au continuat cu un program de muzică populară susţinut de un ansamblu din Macea la care au participat toţi cei doritori prin cântec, joc şi voie bună.

Agapa frăţească oferită la sfârşit a întregit o zi cu adevărat memorabilă din viaţa satului şi a Bisericii Ortodoxe din Sânmartin  fiecare dintre cei prezenţi manifestându-şi bucuria şi speranţa revederii anul viitor. La organizarea sărbătoririi hramului au contribuit şi ”mai marii …satelor”,  în speţă, Primăria Macea care a alocat fonduri cu ocazia acestui praznic pentru foarte buna desfăşurare a activităţilor care s-au impus.

Sărbătoarea Sfintei Treimi în parohia Sânmartin a continuat după oficierea Sfintei Liturghii, cu o procesiune la o troiţă de la un capăt al satului unde a avut loc sfinţirea apei şi unde s-au adus rugăciuni „ pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului si pentru vremuri paşnice” subliniindu-se astfel legătura de veacuri dintre om şi Dumnezeu, dintre om şi pământul care ne asigură „pâinea noastră cea de toate zilele”. 

În spiritul unei tradiţii locale s-au binecuvântat spice de grâu din viitoarea recoltă, pe care credincioşii le-au dus la casele lor cu credinţa că Bunul Dumnezeu le va binecuvânta şi ocroti casele, familiile şi roadele ostenelii dumnealor de-a lungul anului.

Cu nădejdea că prin rugăciunile noastre Dumnezeu va binecuvânta şi va ocroti “satul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele” Îi mulţumim pentru tot şi pentru toate!