Succintă monografie a localităţii Sânmartin ( I )

Din peisajul localităţilor judeţului Arad face parte şi satul Sânmartin, odinioară comună, cu un rol aparte şi o însemnătate deosebită mai ales în rândul populaţiei de etnie germană din România.
Această localitate este situată la 25 de kilometri de municipiul Arad şi se poate ajunge pe drumul judeţean DJ 709 B Arad-Curtici-Sânmartin şi din punct de vedere administrativ face parte din comuna Macea.
În sat convieţuiesc împreună români, rromi, maghiari, germani, ucrainieni. Un interes aparte îl prezintă rezervaţia naturală de plante crescute pe soluri sărăturoase, în cadrul căreia specialiştii urmăresc îmbunătăţirea solurilor.
Deşi urmele locuirii pe aceste teritorii sunt timpurii, pe teritoriul comunei fiind desoperite urme din perioada neolitică, prima atestare documentară a satului Macea datează din anul 1380, iar a satului Sânmartin din anul 1477. Fragmente ceramice eneolitice au fost găsite la locul numit TOPILA.
Repertoriul arheologic al României, aşa cum este păstrat la arhiva Institutului de Arheologie ''Vasile Pârvan" din Bucureşti, menţionează că la Sânmartin, la 3 kilometri S-E în hotarul "SÂNCRAIU" s-au descoperit mai mulţi tumuli (movile conice sau piramidale făcute din pământ sau piatră pe care populaţiile străvechi le ridicau deasupra mormintelor), care ar proveni din perioada prefeudal[ ;i din perioade mai vechi, care din păcate nu au fost cercetaţi în amănunţime şi care atestă continuitatea populaţiilor care au trăit pe aceste locuri.
Toponimia Sânmartinului are deasemenea origini străvechi şi se pare că se datorează unui sfânt celebrat mai ales în Biserica Romano-Catolică, SFÂNTUL MARTIN DE TOURS, episcop al vechii cetăţi din vestul Franţei, TOURS, care a trăit în perioada 315-397.
Născut în SABARIA din PANONIA, actualmente SZOMBATHEL din Ungaria, Sfântul Martin a avut o viaţă dedicată lui Dumnezeu chiar dacă a fost forţat de împrejurări să devină militar de profesie. Este botezat la 18 ani, devenind creştin. Diferitele misiuni militare îl conduc în GALIA (Franţa de astăzi) şi acolo va petrece un timp, în  reculegere şi rugăciuni, într-o mănăstire unde va îmbrăca haina călugăriei. Istoria vieţii sale aminteşte multe minuni săvârşite de Sfântul Martin datorită credinţei şi rugăciunilor sale de care au beneficiat foarte mulţi oameni.
A trecut la cele veşnice în 8 noiembrie 397 şi a fost înmormântat la 11 noiembrie 397, dată care a devenit reper al cinstirii sale, potrivit calendarului latin.
De aceea în unele documente mai vechi satul Sânmartin mai este amintit sub denumirea de SZENTMARTON, sau SANKTMARTIN, sau SÂNMARTON. De altfel în întreg Ardealulul există multe localităţi cu această denumire în judeţele Cluj, Mureş, Harghita, Bihor.
Fiind o localitate oarecum mai izolată de celelalte localităţi dimprejur (4,5 kilometri de Macea, 9 kilometri de Socodor, cca. 10 kilometri de Şimand) Sânmartinul a constituit un motiv pentru ca populaţia de etnie germană să găsească aici un loc potrivit de locuire şi dezvoltare, satul devenind la un moment dat comună de sine stătătoare.
După al doilea război mondial în sat s-au stabilit mai multe familii de români ortodocşi, populaţia majoritară fiind de religie romano-catolică care au edificat o biserică de rit catolic, fiind datată pentru prima oară in jurul anului 1750. În această bisericăreţine atenţia o pictură deosebită ce reprezintă un aspect al ,,RĂSTIGNIRII DOMNULUI" care după părerea unor istorici de artă ar fi opera originală a pictorului german ALBRECHT DURER (1471-1528).
Va urma.